Provocarea de a fi parinte de copil special
Cand se vorbeste despre autism sau despre orice alta tulburare de dezvoltare, totul se concentreaza in jurul copilului. Terapii, suplimente, diete, interventii…cat mai multe cu atat mai “bine”. Viata de zi cu zi devine o cursa contracronometru.
Din pacate putina lume se gandeste si la 𝐩𝐚𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥, la trauma prin care trece acesta…O data cu diagnosticul de autism, multi parinti resimt o durere similara cu cea de doliu, si trec prin toate etapele aferente: durere, frustrare, si apoi acceptare.
Practic, ca parinte tu pierzi copilul asteptat si te trezesti cu unul atat de diferit si inpredictibil. Viata familiei, tot ce ai planificat pana acum, este dat peste cap. Te intampina o viata cu totul diferita, o calatorie necunoscuta, asupra careia nu ai nici un control.
Multi dintre noi adoptam diverse mecanisme de aparare: devenim robotei si cautam cu disperare solutii, ne aglomeram cu programari la doctori, terapii, investigatii. Uneori cadem in depresie, dar apoi ne ridicam la loc. Trebuie sa intelegem ca un copil special activeaza toate traumele emotionale, chiar si in cazul in care parintele este unul foarte echilibrat. La toata provocarea care vine o data cu diagnosticul, se adauga noptile nedormite, tantrumurile, dificultatile de alimentatie, stimularile, si faptul ca pur si simplu este atat de diferit si greu de inteles.
Ce trebuie sa facem?
Insa nu este tot timpul vorba despre o cursa contracronometru. Mai degraba ar trebui sa fie un maraton de rezistenta pe termen lung, in care e important sa ne gasim echilibrul emotional.
Asa ca uneori e bine 𝐬𝐚 𝐯𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐢 𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐞𝐭𝐢 𝐨 𝐩𝐚𝐮𝐳𝐚, sa trageti aer in piept, si sa nu uitati sa va bucurati de copil, asa cum este el. Diferit, insa unic.
Si daca simtiti nevoia de suport, apelati cu incredere la oricine va poate ajuta: coach, terapeut, mama, sot etc.
Lasă un răspuns