Jocul la copiii cu autism
Copiii isi petrec majoritatea timpului jucandu-se. Ei se joaca cu adultii, cu jucarii, sau cu alti copii. Joaca are mai multe roluri importante pentru copil: ii ajuta sa isi dezvolte abilitatile, sa exerseze abilitatile deja masterate, sa fie creativi si sa fie angajati in activitati sociale.
La copiii cu autism, lucurile stau insa putin diferit. Ei nu au un joc functional, nu diversifica activitatea de cele mai multe ori, iar jocul lor in sine difera de cel al copiilor tipici.
Cum se joaca copiii cu autism?
- Ei repeta de cele mai multe ori o miscare sau activitate. De exemplu: invart la nesfarsit o roata, flutura un obiect etc.
- Petrec foarte mult timp cu o anumta jucarie, jucandu-se in acelasi fel repetitiv si solitar
- Joaca lor e una foarte simpla si de cele mai multe ori nefunctionala
- Se joaca in mod neobisnuit cu jucariile sau cu obiectele. De exemplu, prefera sa care masinute dupa ei, sa le alinieze, sau sa le invarta rotile, in loc sa se joace cu ele. De multe ori prefera sa se joace cu obiecte cum ar fi sfori, flutura lucruri etc
- Nu se joaca simbolic
- Par sa fie multumiti sa se joace singuri, nu au nevoie de prezenta unui adult sau a altor copii in jocul lor
De ce reprezinta acest lucru o problema?
- Joaca repetitiva reduce semnificativ oportunitatile de invatare
- Faptul ca se joaca singuri ii limiteaza in interactiunea cu ceilalti
- Faptul ca prefera jocuri simple si nefunctionale, cu care se joaca in acelasi fel, nu le da posibilitatea de a invata lucruri noi
Exista mai multe niveluri al jocului in care se poate regasi copilul tau, mai exact: - Explorare: copilul se joaca cu jucariile in mare parte atingandu-le, mirosindu-le, bagandu-le in gura, aruncandu-le etc. Este inca in etapa senzoriala.
- Combinativ: combina diverse jucarii, punandu-le una peste alta, punand in diverse cutii sau aranjandu-le intr-o anumita ordine, fara o semnificatie anume
- Tip cauza-efect: jucarii de tip cauza efect, cum ar fi jucariile sonore, cele cu butoane sau de tip pop-up
- Functional: copilul foloseste functional jucariile, mai exact impinge masinutele, prinde si arunca mingea, pune figurine in autobuz etc
- Pre-simbolic: are cateva actiune de baza, pe care le face singur sau cu obiecte, in ceea ce priveste joaca simbolica: vorbeste la telefon, bea cu cana, ii da unei papusi sa manance etc
- Simbolic: se preface ca foloseste ceva care nu este prezent in mediu pentru a creea un joc imaginativ. Se preface ca un cub este o masina, sau joaca jocuri de rol ( se preface ca ar fi doctor, pompier etc)
Cum ne jucam cu copilul?
In primul rand, este important sa alegem jucarii cu care copilului ii place sa se joace, si care pot fi folosite in mai multe feluri intr-un joc. Pentru fiecare jucarie trebuie sa ne gandim la cateva actiuni sau moduri in care ar putea sa se joace cu aceasta. Ideal ar fi totusi sa nu alegem jucarii cu care se joaca obsesiv, pentru ca atunci copilul nu va mai fi atent la adult, ci va fi absorbit cu totul de jucaria respectiva.
Fata in fata
Pentru a-i capta atentia copilului cu autism, o recomandare importanta este sa stam fata in fata, la nivelul lui, atunci cand ne jucam cu acesta. Astfel, copilul va putea sa se uite la noi cu usurinta, sa ne suprinda reactiile, si noi pe ale lui. In cazul in care copilul este foarte activ si nu sta intr-o singur loc, ne mutam dupa el si incercam sa mentinem aceeasi pozitie.
Imitatia actiunilor
Este strategia de baza in joaca. Vom imita ceea ce face copilul, indiferent cu ce alege sa se joace. Daca plimba o masina, luam si noi alta masina si o plimbam. Daca doar invarte rotile unei masini, vom face si noi la fel. Si foarte important, nu trebuie sa ne frustram daca jocul lui este unul atipic sau nefunctional. Copilul trebuie sa ne perceapa la inceput ca un partener de joaca. Si apoi vom construi usor un joc functional impreuna.
Imitatia gesturilor
si a miscarilor este de asemenea importanta, mai ales in cazul in care copilul nu se joaca de regula cu jucarii. Daca el va incepe sa sara prin camera, sau pe canapea, vom sari si noi cu el. Poate pare ciudat, dar ce nu facem noi pentru copiii nostri? Si majoritatea copiilor se amuza cand vad ca adultul ii imita in jocurile tipic copilaresti, ceea ce este o oportunitate de interactiune minunata.
Cat mai multa animatie
este importanta, pentru a-I atrage atentia copilului. Vom exagera gesturile pe care le vedem la copil, expresiile faciale si chiar si sunetele petnru a-i atrage atentia. Putem sa facem mici pauze in mijlcul jocului pentru a-l incuraja pe copil sa initieze el o activitate. Folosim multe interjectii si cat mai mult entuziasm si energie
Foarte important, nu vom imita comportamentele problema sau distructive, ci doar cele functionale. Daca va arunca intentionat o jucarie, sau se va lovi, ne vom opri din imitatie si il vom redirectiona spre alt joc. Totodata daca exista comportamente din zona de stimulare, pe care dorim sa le limitam, vom ajusta imitatia noastra ca adult si o vom transforma in ceva functional. De exemplu, daca baga obiecte in gura, ne vom preface si noi ca mancam, daca da din manute, putem sa ne prefacem si noi entuziasmati, dar batand din palme.
E important celebrarea oricarui mic succes
Chiar si un lucru marunt, care pentru noi pare nesemnificativ, pentru copil poate sa insemne o dovada de mult efort si initiativa. De exemplu, daca pur si simplu pune un cub in alt mod de cat a facut-o pana acum, sau are orice fel de initiativa cu o jucarie, trebuie sa il sa il apreciem si sa ne bucuram la modul cat mai sincer. Fiecare progres este important!
Jocul nu vine de la sine pentru multii copii cu autism. Ei trebuie sa invete sa se joace, iar noi trebuie sa facem acest process de invatare cat mai placut si distractiv pentru ei. Cum? Cu multa rabdare, entuziasm si perseverenta.
Lasă un răspuns